British Museum, odă colecţionarului

British Museum, odă colecţionarului
British Museum, odă colecţionarului

Multe se pot spune des-pre British Museum. În primul rând, este o instituţie în sine, nici numele nu i se traduce, este pur şi simplu British Museum. Aici găseşti tot ce vrei, urme de la orice civilizaţie de pe pământ, sculptură multă şi celebră, mai puţină pictură, dar bijuterii şi material arheologic la infinit. În celebra clădire a muzeului vedem o parte din uriaşele sale depozite. Obiectele beneficiind de o tratare profesionistă, studii ştiinţifice, punere în valoare, expunere chiar. În prezent, se anunţă 6 milioane de vizitatori anual. Vara este un ritm continuu, oamenii sunt o masă compactă care se mişcă brownian. Cu toate acestea, muzeul stă catastrofal cu aerul condiţionat, astfel că, în condiţiile de căldură excesivă din acest iulie, vizita la muzeu a fost chinuitoare, ca vizionarea unui documentar dintr-o cadă de proprie transpiraţie. Din loc în loc, supraveghetorii plictisiţi se chinuiau şi ei, mai ales că par a-şi urî munca. În plină vară, când e lumină cam până la ora 22, British Museum şi alte muzee londoneze închid la ora 18. De fapt închid deja pe la 18 fără 20, la 18 suntem deja perplecşi, înghesuiţi în faţa uriaşului muzeu, ocoliţi cu greu de personalul care o zbugheşte vertiginos.

Citeste si: Cioloş către Dăncilă: „Onoarea funcţiei vă cere să demisionaţi”

British Museum a fost înfiinţat în 1753, fiind primul muzeu public naţional din lume. Este firesc, aşadar, să ne întrebăm dacă, fără British Museum, am fi avut astăzi astfel de instituţii, ar fi fost vreodată inventat muzeul deschis public, cu sau fără taxă de intrare? Pentru că de mai bine de un sfert de mileniu, de când funcţionează, British Museum are intrare gratuită. Şi în Londra taxele la muzee sunt enorme, de la vreo 18 lire sterline în sus. Iar acum, nu numai muzeele au taxe mari, vine şi Palatul Buckingham cu programul său de vizitare de vară, se plăteşte şi la intrarea în monumentala catedrală St. Paul şi în multe alte locuri de atracţie şi de interes. Muzeele publice, ale căror cheltuieli le achită statul, deci au intrare gratuită, au cam început să îţi scoată ochii că accesul este gratuit, solicită destul de imperativ câte o donaţie „de cel puţin 5 lire” sau organizează pur şi simplu expoziţii temporare cu piesele cele mai importante din propriile colecţii, mixate cu piese pe aceeaşi temă, de multe ori foarte inspirate, aduse de la alte muzee de prestigiu. La British Museum, de exemplu, putea fi vizitată o expoziţie excelentă, „Rodin and the Art of Ancient Greece”, care muta în zona plătibilă multe sculpturi antice greceşti de excepţie, inclusiv de Fidias, şi aducea şi de la Paris, de la Musee Rodin, o serie de lucrări interesante, ceea ce mi-a tăiat din lista de vizite din acest an reputatul spaţiu de atelier devenit muzeu.

Să ne întoarcem, însă, în Bloomsbury. British Museum şi ideea de muzeu public pornesc de la pasiunea de colecţionar a unui om, Sir Hans Sloane. În ciuda prenumelui german, era irlandez şi, la moartea sa, în 1753, la 93 de ani, adunase peste 71 de mii de obiecte de interes ştiinţific din întreaga lume. A călătorit mult, mai ales pentru studii. Se stabileşte în Jamaica, inventează ciocolata cu lapte, sau măcar un sortiment de început al ei, face avere. Cu această avere cumpără „cabinetele de curiozităţi” adunate de mai mulţi pasionaţi asemenea lui. În 1753, colecţia sa cuprinde, pe lângă speciile de plante şi alte ciudăţenii naturale, cărţi şi manuscrise în număr de 50 de mii, numis-matică şi medalistică, vreo 32 de mii de bucăţi, camee şi multe altele. Acordul cu statul prevedea ca urmaşii săi să primească, totuşi, 20 de mii de lire sterline, o avere spun unii, mult mai puţin decât făcea colecţia, spun mulţi alţii. Evoluţia peisajului muzeografic, mai ales britanic, a dus la separarea unor părţi ale colecţiei pentru a crea noi muzee. Astfel, cărţile şi manuscrisele sunt la British Library, iar ierbarele la impresionantul Muzeu de Istorie Naturală, şi el din Londra. Astfel, putem spune că Sir Hans Sloane se află la baza a două mari muzee, iar colecţia sa în trei.

George al II-lea a acceptat donaţia, în condiţiile respective, iar banii au fost strânşi în urma unei loterii naţionale. Muzeul a fost înfiinţat printr-un Act al Parlamentului, pornind, în primul rând, de la donaţia lui Sir Hans Sloane, căreia i s-au alăturat şi alte colecţii mai mici. Chiar George al II-lea a dat şi el vechea bibliotecă a regilor Angliei, astfel că British Museum s-a putut deschide în 1759, pe locul pe care se află şi acum, dar, desigur, nu în aceeaşi clădire. Construcţia de bază are deja aproape două secole, în tot acest timp fiind ridicate noi spaţii speciale de expunere.

La British Museum afli aproape totul despre mumiile egiptene şi tot aici se află frizele Partenonului, sau marmurele Elgin, după lordul ce le-a luat de la turcii ce stăpâneau Grecia în secolul al XIX-lea. Mormântul egiptean din Nebanum are picturi mai clare ca un fotoreportaj, piatra Rosetta este cea pe baza căreia Champollion a des-cifrat hieroglifele, basoreliefurile asiro-babiloniene sunt în număr uriaş, bine păstrate şi incredibil de interesante. La British Museum vedem moai din Insula Paştelui, brăţări identice cu celebrele brăţări dacice de la noi, dar care nu sunt deloc dacice, camee de excepţie, cum este vasul Portland, artă creştină timpurie, artă japoneză într-un pavilion aflat în refacere, grecii antici în Italia, Africa şi Asia din toate peninsulele sale, Americile, cu amerindieni, azteci, mayaşi şi incaşi. Piesele din Ciprul antic sunt însoţite de o fotografie în care apare atât „colecţionarul”, şeful britanic al insulei, un colonel cu un prenume de război, Falkland, alături de trei localnici. În cel mai pur stil comunist sau de corectidudine contemporană politică, ni se spune că prezenţa celor trei în fotografie demonstrează, nici mai mult, nici mai puţin decât rolul localnicilor în descoperirile aflate acum la… Londra. Britanicii s-au dovedit mari colecţionari, au adunat de peste tot, mai cu forţa, mai cu banul, şi mult din agonisala lor se află în muzeele londoneze.

Chiar la intrare în British Museum, în partea dreaptă, după unul dintre magazinele din muzeu, se află două mari spaţii destinate colecţionarilor. Prima expoziţie explică cum se lucra la început în muzeu, a doua, Waddesdon Bequest, cuprinde donaţia baronului Ferdinand Rothschild, din antepenultimul an al secolului al XIX-lea.

Un ultim cuvânt despre British Museum: la 11 octombrie, peste vreo două luni deci, la British Museum, la Stevenson Lecture Theatre, va avea loc o „lecture” cu tema „The making of united Romania: a 100 year journey”, o „special talk” susţinută de „historian and President of the Romanian Academy Ioan-Aurel Pop”. Cum să nu iubeşti British Museum când face mai multe pentru Centenar decât facem noi, adevăraţii patrioţi geto-daci?

Sursa: bursa.ro